Muzica si dragoste. Acestea sint cuvintele care il descriu cel mai bine pe unul dintre cei mai indragiti artisti ai nostri, Adrian Daminescu. Cunoscut lucru, acesta iubeste muzica si marturiseste ca va cinta pina in ultimul moment. In virsta de 54 de ani, artistul nu vrea sa lase in urma lui doar muzica, ci si citiva artisti, motiv pentru care s-a hotarit sa fie alaturi de copiii talentati. Adrian Daminescu a acceptat sa ne vorbeasca despre proiectele sale, dar si despre ceea ce il deranjeaza cel mai mult in lumea in care traieste.

In ce proiecte sinteti implicat in prezent?

Incerc sa formez si sa instruiesc un grup de copii cu reale talente muzicale si actoricesti. Inca sint in faza de selectionare, dat fiind faptul ca am inceput acest proces in urma cu sase luni. In vara acestui an voi organiza, alaturi de nume sonore ale culturii si scenei romanesti, un prim stagiu de pregatire a acestor tineri. Tot atunci, va avea loc si selectia finala pentru formarea unui grup de copii si adolescenti, impreuna cu care vom incepe un proiect nou, total diferit fata de cele care au existat, pina acum, in Romania. In maximum o luna, pe site-ul meu vor aparea afisate toate informatiile care au legatura cu acest subiect.

Care sint activitatile ce va ocupa majoritatea timpului?
Lucrul cu acesti tineri de care va vorbeam, muzica pentru spectacole de teatru si, in limita timpului ramas, proiectele mele personale: coloane sonore pentru film si finalizarea unui album cu totul special, dedicat fanilor mei si nu numai.

Cum va petreceti timpul cu sotia dvs.? 
Daca, in general, ma ocup cu lucruri serioase, care ma privesc atit pe mine, cit si pe cei din jur, in putinele momente de respiro, pe care ni le permitem din ce in ce mai putin, eu si sotia mea ne distram copios, ridem, pescuim si incercam, in fiecare zi, sa mentinem normalitatea in viata noastra.

„Din cind in cind, regret ca publicul ne ignora“
Ati regretat vreo clipa ca v-ati apucat de muzica? 
N-am regretat niciodata ca m-am apucat de muzica, ci doar, din cind in cind, regret ca publicul ne ignora, ca ne uita pe noi, artistii, prea repede…

Ce impresie aveti despre felul in care se face muzica in Romania?
Daca este vorba de muzica, atunci e laudabila prezenta constanta in centrul atentiei a unor trupe precum Holograf, Proconsul, Iris, Directia 5 si a tuturor formatiilor care le urmeaza drumul. La Conservator, am aflat ca scena este singurul podium sfint care iti permite sa minti cu arta... Ma refer la faptul ca unui artist ii pot muri parintii sau cineva drag, dar pe sce­na, acesta trebuie sa rida. Niciodata insa scena nu va avea legatura cu promiscuitatea sexuala, vocabularul desuet sau lipsa de talent.

Dar despre interpretii romani?
Desi am citiva preferati, interpreti exceptionali, pentru care scena reprezinta casa lor si pe care ii vedeti si ii simtiti si dvs., apar si „mult-adulatele“ nonvalori. Contradictia aceasta ne face poate sa nu mai vrem sa punem atita suflet in ceea ce facem, dar acest lucru ar fi o prostie; coloana noastra vertebrala trebuie sa ramina dreapta. Este necesar sa continuam ceea ce am inceput.

Ce doriti cel mai mult sa realizati anul acesta?
Acest stagiu de pregatire artistica pentru tinerii talentati, dar si dornici de a acumula toate informatiile necesare formarii unui artist complex. Din pacate, tocmai acest lucru s-a pierdut pe drum, fiind inlocuit, in totalitate, cu o industrie in serie, care a distrus unicatul.

Ce anume va face fericit?
Muzica, iubirea oamenilor si implicarea lor in proiecte frumoase. Ma doare opusul: ignoranta, incultura si neimplicarea.

A existat un moment in care nu ati mai vrut sa urcati pe scena?
Au fost momente in care am simtit ca nu este necesar sa ma intorc pe scena de care imi era atit de dor, din motive pe care va las pe dvs. sa le ghiciti…

Resimtiti criza financiara?
Da, dar mai mult resimt criza morala, care si-a facut loc, in societatea noastra, cu mult timp inainte si care, dupa parerea mea, a generat-o pe cea financiara. Daca aceasta din urma va trece, intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tirziu, nu stiu daca pot sa spun acelasi lucru despre cea morala…

Se mai cistiga bani din muzica?
Depinde ce in­­te­legeti prin as­ta. Sume cu mul­­te zerou­ri nu, dar pentru un trai decent, da. Vorbesc din punctul meu de vedere. Eu m-am adresat intotdeauna publicului romantic, care a rezonat la problemele acestei lumi. Or, in ziua de azi, decibelii in numar mare, exuberanta (cam nefondata, cred eu), ritmurile sacadate sint la mare cautare, publicul crezind ca acesta este drumul corect. Poate o fi, nu stiu ce sa zic; asa ca stau cuminte si observ ce se intimpla, urmin­du-mi, mai departe, calea pe care o simt si pe care am fost indrumat de parintii si discipolii mei. Particip numai la spectacolele si evenimentele cu care simt ca rezonez si niciodata nu este prioritar bugetul, ci subiectul si organizarea programului respectiv.

Acceptati sa cintati la nunti si botezuri?
Numai la evenimentele din familia mea sau ale prietenilor foarte apropiati, carora stiu ca le fac o mare placere oferindu-le, din tot sufletul, un program special, pentru aceste momente unice din viata lor.

Ce va deranjeaza cel mai mult in lumea in care traiti?
Lipsa de informatie, de comunicare si, pe alocuri, lipsa de caracter.

Ati accepta sa realizati o emisiune tv? Ce fel de format credeti ca vi s-ar potrivi?
Am avut citeva discutii cu diversi producatori, insa formatele de emisiuni care s-au promovat pina acum nu s-au potrivit cu ceea ce doream eu sa realizez. Asa ca inca mai astept, cumintel, poate-poate…

Ati primit vreodata propunerea de a intra in politica?
Da, am fost si implicat in acest domeniu. In urma cu aproape opt ani, am candidat pentru functia de senator. Personal, am realizat un procent satisfa­cator, dar partidul nu a intrunit numa­rul de voturi necesar pentru a trece pragul electoral.