"Talentul, cultura, patriotismul si daruirea pot transforma omul simplu intr-un mare artist national... Patriotismul, informarea, tenacitatea si cultura pot transforma omul intr-un politician national... Conditia fizica, tenacitatea si patriotismul pot transforma omul intr-un sportiv national... Dar lipsa de cultura, de patriotism si nerecunoasterea valorilor nationale pot transforma o natie intr-o natie de nimic'. Aceste ganduri ii apartin omului Adrian Daminescu. Intr-o zi am patruns in casa (sufletului lui) si am stat de vorba pe indelete despre indeletnicirea sa de a "naste' oameni. Am primit mai mult decat ma asteptam, dar asa e Daminescu, da si tot da, cat mai are de unde. Este un om bogat spiritual, care se bucura de bucuria altora si care, daca n-ar face sacrificii, n-ar simti ca traieste. 

● Jurnalul National: Ai inceput sa pleci in tabara, cu copii... 
● Adrian Daminescu: (rade) De anul acesta am inceput sa mergem in tabara, la Predeal. Am fost cu 22 de copii, dar nu sunt toti ai mei. Sunt si elevii Danielei Nane, pe care ii pregateste pentru teatru. Elevii ei studiaza canto cu mine, fiind foarte important pentru un viitor actor sa aiba o dictie foarte buna si sa se auda pana in spatele salii. Elevii mei fac teatru cu ea, invata sa comunice si altfel, nu numai prin sunete. Am avut destule surprize placute. Dintr-un copil care nu stia absolut nimic despre arta, in cateva luni a devenit napraznic de bun. Talentele pot rasari din pietre, de unde nici nu te astepti. 

● Ai si tu un merit... 
● Nu stiu ce merit am, dar stiu ca, atat eu cat si Daniela suntem foarte persuasivi in munca noastra si incercam sa-i facem pe copii sa se autodepaseasca. Acum este cea mai buna perioada. Am elevi incepand de la 6 ani pana la 18 ani. Diana Antonica, intr-un an si jumatate, a facut un progres extraordinar. Sunt multi copii talentati... 

● Si fiecare copil ia cate ceva din Daminescu?! 
● Dau si dau cu mare dragoste. La mine se studiaza si canto clasic, si canto popular, si modern, tot ce vrei... Daca stai si te gandesti totul porneste de la canto clasic. Iar eu provin dintr-o familie de clasicieni. Am cantat in opere si operete... De la Giuseppe Verdi pana la Michael Jackson, am cantat cam tot. 

● Ti-ai facut datoria fata de generatiile viitoare! 
● Da, incerc sa intru altfel in istorie: ca dascal. Este foarte greu, dar cand vezi ce iese din mana ta... Cand vin copiii si imi aduc diplomele obtinute la festivaluri pentru mine este ceva extraordinar. N-am avut norocul sa-mi vad copilul meu crescand, in schimb vad copiii altora cum cresc, mai ales pe scara valorilor. Am satisfactii enorme, privindu-i. Si cand voi fi un batran intr-un scaun cu rotile si voi primi cate o scrisoare de la ei, din diferite colturi ale lumii, de pe unde or fi ei ca mari cantareti, voi intineri pe loc. 

● Ii pregatesti pentru marea scena a vietii lor. Te tin curelele? 
● Da, ma tin... (rade). Muzica interpretata si cantata e un sport de performanta. 
Intotdeauna trebuie sa fii cu vocea in geamantan si cu geamantanul langa usa. Si unde esti chemat trebuie sa te duci, sa le canti oamenilor, fiindca asta e menirea ta. Iar pentru a face acest lucru trebuie sa fii pregatit si fizic, si psihic. Aceasta munca nu se face neaparat cu gatul. Arta cantului este o munca intelectuala. De aceea, trebuie sa se gandeasca foarte bine cand vin la mine, daca vor sa invete sa cante pentru parinti si prieteni sau sa devina mari cantareti. E o munca foarte grea si pentru mine. Ii invat de toate, chiar sa si gateasca, cum sa se imbrace, cum sa poarte un costum, ii invat cum sa se comporte in societate pentru a deveni adevarati oameni. Imi place sa daruiesc mai mult, decat sa primesc. Dumnezeu m-a inzestrat cu darul de a ma bucura de bucuria altora. Uneori ma intreb daca nu cumva ii distrug pe copiii astia, ca ii aduc la puritatea pielii sensibile si subtiri, care in vanturi puternice s-ar putea sa le produca frig. Sensibilizandu-i in felul asta nu stiu daca fac bine, ca-i pregatesc pentru a deveni mari voci, iar nu stiu daca fac bine. Pentru ca in tara asta s-a distrus tot ce era bun. Dar asta stiu sa fac. N-as simti ca traiesc, daca nu as face sacrificii. 

● Muzica e facuta pentru cei cu bun simt? 
● (rade) Categoric ca da! Mi-au placut lucrurile cu bun simt si nu am sa renunt niciodata la felul meu de-a fi, chiar daca traiesc intr-o lume atat de incalcita... Muzica o asimilezi odata pentru totdeauna. Nu-i ca un sandvis pe care l-ai mancat astazi, iar maine ai si uitat ce-ai mancat. Melodia se retine sau starea pe care ti-a dat-o piesa. Oamenii nu mai sunt obisnuiti sa gandeasca. Ne ducem cu pasi grabiti catre groapa, si ca entitati, si ca natiuni. S-a dorit a fi multa prostie, pentru ca oamenii sa fie mai usor de dominat. Nu va lasati oameni buni!... Sunt atat de multe lucruri frumoase de invatat pe lumea asta, incat e tare pacat sa lasati un concert cu Sting pentru un "spectacol" de manele. 

● Este o lume "nebuna' din care faci si tu parte... 
● Da, asa e... M-am trezit intr-o dimineata si totul era altfel. Acum, ca sa cuceresti o femeie trebuie sa-i spui: "hai fa, sa ne...'. Daca-i spui: "domnisoara, as vrea sa beau o cafea cu dumneata, sa ne cunoastem', nici nu s-ar uita la tine. Sunt depasit, nu-i asa? 

● Iti mai gasesti loc pe scena? 
● Da, il gasesc, atatat timp cat in sala se afla oameni cu bun simt. Nu mai fac spectacole, pentru ca nu mai sunt chemat. Astazi spectacolele au alta turnura iar notiunea de spectacol, nu mai e ce ar trebui sa fie... "Pentru ca eu vara nu dorm... si stau intr-un pom...'. Melodii cat mai facile, minte cat mai alba! S-a distrus tot ce era de valoare! Dar sa fim optimisti. Suntem inca vii!

Share
comments